Cu Sebi am împărțit un birou. Clau câțiva ani, Gret câteva luni. Uneori, fie, deseori ne scotea din minți pentru că era ca un titirez: mereu curios, mereu vesel, mereu cu chef de vorbă și de povestit. Mai ales când începea să ne căpieze (lucru care se întâmpla zilnic) cu avioanele lui. Avioane deveneam și noi!

Un om însă atât de bun, cu o sinceritate de copil cum n-am mai văzut, că pur și simplu nu (prea) aveam cum să ne supărăm pe el sau să nu ajungem să îl indrăgim. 🙂

După 12 ani petrecuți pe aerodromuri și aeroporturi, printre piloți și oameni ai aviației, Sebastian Radu avea să centralizeze, în 2017, tot ceea ce a învățat, într-un proiect diferit de tot ceea ce s-a mai făcut până acum: FricaDeZbor.ro. Inițial o lucrare de disertație pentru lucrarea de Master, ulterior un website care mai apoi s-a extins și în zona offline, prin seminariile gratuite dedicate celor cu frică de zbor.

Până astăzi, peste 300 de pasageri afectați de aviofobie au avut ocazia să intre într-un simulator de zbor pentru prima oară, să viziteze un hangar de mentenanță și să stea de vorbă cu specialiști din aviație, psihologie și chiar drept aerian. Nicio cursă  nu funcționează însă doar cu un Pilot Comandant, așa că Sebastian a cooptat, recent, un adevărat echipaj alături de care își propune să ajute și mai mult, prin pasiunea tuturor pentru aviație: Cătălin Prală (pilot al unei companii aeriene importante), Ioana Blaj (psihiatru) și Luminița Constantin (învățătoare). Cu toții, și-au propus să ducă proiectul către noi orizonturi și să îi facă pe cât mai mulți să spună „nu îmi mai este frică să zbor!”. 

Ce înseamnă pentru tine “să faci bine”?

Sebastian: Începe cu „vrei ceva de la Mega”, continuă cu un compliment oferit la momentul potrivit, sau cu a încetini în trafic, pentru a lăsa pe cineva să intre pe bandă și se termină cu proiectul FricaDeZbor. Bine, fiecare gest de bunavoință care ți se dă ocazia de a-l face este un „a face bine”, dar clar inițiativa FricaDeZbor este, pentru mine, un reper.

Cătălin: Să creezi un moment de bucurie în inima altei persoane. Chiar și un zâmbet e ceva! Mai ales dacă acea persoană trece prin momente dificile.

Ioana: Să faci bine cuiva înseamnă pentru mine a ajuta, a dărui, a sfătui sau îndruma pe cineva care are nevoie de aceste lucruri, fără a aștepta nimic în schimb.

Luminița: A face bine poate fi chiar și un simplu mulțumesc ori a-i ține cuiva ușa. Faptele mari încep de la gesturi mici 🙂

Când ai făcut ultima oară bine? În ce-a constat? 

Sebastian: În concediu, când i-am oferit o prajitură unui copil care cerșea. De multe ori, dacă pot, le ofer mâncare, nu bani.

Cătălin: Ieri, când i-am cumparat tatălui meu o bicicletă și apoi m-am plimbat cu el. De neprețuit sentimentul!

Ioana: Având în vedere faptul că lucrez cu persoane vulnerabile, încerc zilnic să fac bine. Detașându-mă de contextul spitalului, ultima dată când am făcut un bine cuiva a fost săptămâna trecută, când am dăruit o parte din hăinuțele nepurtate din dulap unei persoane cu o situație modestă.

Luminița: În fiecare zi încerc să fac bine, astfel încât seara să am satisfacția de a fi adus măcar un zâmbet pe chipul cuiva. Ca să dau totuși un exemplu, de curând am salvat un pui de vrăbiuță care se îndrepta periculos de mult de țarcul unui câine. L-am dus de acolo, spre zona unde știam că își avea cuibul, aproape de familia lui.

Când ți s-a făcut ultima oară bine? Care a fost?

Sebastian: Chiar recent, când prieteni specialiști în grafică și web development au spus DA în a ne ajuta să dezvoltăm proiectul FricaDeZbor. Mă bucur să văd că acest proiect a fost și este construit cu aceeași pasiune cu care este prezentat celor din jur, în a-i ajuta să scape de frica de zbor.

Cătălin: Când am fost ascultat și incurajat într-un moment mai greu al vieții mele.

Ioana: Simpla prezență neașteptată, a unei persoane dragi mie, fix în momentul în care aveam nevoie de asta.

Luminița: Când mi s-a dat șansa de a mă alătura proiectului Frica De Zbor, alegându-mă astfel cu o nouă pasiune și contextul de a învăța lucruri noi, pe care să le pun în practică în sprijinul celor din jur.

3 calități pe care crezi că le au #aiabuni

Sebastian: empatie, proactivitate și, uneori, o doză de curaj.

Cătălin: Caută să aducă mereu bucuria celor din jur. Modestia este o altă trasatură importantă. #aiabuni te ajută să înveți, să te ridici și să progresezi în toate aspectele vieții – pentru că realmente dacă îi ajuți pe alții, te ajuți pe tine.

Ioana: Cred că #aiabuni sunt persoane receptive, care știu sa își deschidă în primul rând ochii, apoi mintea și sufletul la ce se întâmplă în jurul lor, sunt optimiști și nu se lasă descurajați de lucrurile negative care ne înconjoară și au capacitatea de a rezona cu problemele celor din jur.

Luminița: #aiabuni sunt cei care au o inimă mare, care dau dovadă de empatie față de oameni și întâmplări din jurul lor și care nu așteaptă nimic în schimbul ajutorului oferit.

Dacă ai avea o super-putere, care ar fi ea? Cum ai folosi-o să faci bine?

Sebastian: Pentru mine, o super-putere este să fi putut să fiu pilot. Iar dacă aș fi fost, cu siguranță i-aș fi plimbat pe cât mai mulți cu avionul, să le împărtășesc farmecul zborului.

Cătălin: Mi-aș dori să pot ajuta oamenii să își atingă potențialul maxim. Precum Oracolul din Matrix.

Ioana: Cu siguranță mi-aș dori să pot ameliora sau vindeca acei pacienții dificili cu care m-aș confrunta de-a lungul timpului.

Luminița: Îmi este greu să aleg. Dar cred că cel mai mult m-ar bucura să fiu o zână magică, să le ofer tuturor copiilor bucuria din cadrul unei familii fericite, așa cum am avut și eu parte.

Poți să schimbi o zi din viață – să nu mai existe – ce zi ai schimba?

Sebastian: Ziua în care m-am gândit prima oară la frica de zbor, dar nu am pus în practică ideile și am așteptat să mai treacă vreo… 7 ani. Dar până la urmă totul se întâmplă cu un scop, așa a fost să fie. Să demarez proiectul când sunt mai bine pregătit din punct de vedere profesional. Deci nu, nu aș schimba până la urmă nimic. Despre restul menționate, nu mai are sens să spun.

Cătălin: De unde aș știi că în ziua aia nu s-au întâmplat și momente incredibil de fericite pentru alte persoane? Aș schimba întâmplări, dar nu aș face să nu mai existe zile. Personal, dacă aș fi avut această putere, aș fi oprit toate razboaiele militare ce au existat vreodată…

Ioana: Aș șterge din calendar o zi din copilărie, la vârsta de 5 ani, când am asistat la prăbușirea unui avion sub ochii mei, în cadrul unui miting aviatic.

Luminița: Amânarea primului zbor cu avionul. Cred că și eu am avut o ușoară teamă: cea pentru necunoscut.

De ce să mergem la vot?

Sebastian: Pentru kebap 1+1 gratis de la Calif, cum a fost campania lor de la ultimele alegeri. Glumesc! Nu înțeleg, însă, de ce trebuie să facem atâtea discuții despre mersul la vot. Ar trebui să fie în ADN-ul nostru această responsabilitate.

Cătălin: Nu doar pentru că este un drept, ci pentru că este o datorie civică față de noi și cei din jurul nostru. Similar vaccinurilor!

Ioana: Pentru că suntem ființe raționale, care au prin definiție abilitatea de a gândi și a alege ulterior. Și pentru că doar implicându-ne activ putem schimba lucruri în societate.

Luminița: În primul rând din respect pentru cei care și-au dat viața pentru ca noi să avem acest drept.

Un sfat mișto primit de la bunica / bunicul (sau cineva drag din copilărie).

Sebastian: Bunicul meu mi-a spus, cândva, să nu stau niciodată în spatele omului care dă cu sapa. Ar putea fi aplicat nu doar în grădină, ci și în viață: să faci un pas în față și să nu fii în umbră. Să fii tu cel care „dă cu sapa” pentru visul său.

Cătălin: Citez pe Hagi aici cu: „să facem bine ca să nu fie rău.”

Ioana: Ar fi de la tatăl meu, care m-a sfătuit să îmi trăiesc viața în așa fel încât la finalul fiecărei zilei, să pun capul pe pernă liniștită și împăcată cu mine și faptele mele.

Luminița: Un sfat primit de la bunica mea: să îi respect pe toți cei din jur, indiferent de poziția socială pe care o am față de aceștia.

Ce obiceiuri sănătoase ai?

Sebastian: Îmi spăl bicicleta de praf o dată pe lună și îi ung lanțul, chiar dacă nu o folosesc. Altfel, am grijă să nu îmi lipsească din organism calciul, potasiul, zincul, fosforul – ce provin din extracte naturale de malț și de hamei J.

Cătălin: Îmi respect corpul atunci când îmi trimite diferite semne. Exemplu: sunt obosit, mă culc. Ca să pot face asta, datorită orelor de muncă diferite față de majoritatea oamenilor, planific din timp odihna și mă țin de ea. Nu mănânc fast food, nu beau sucuri – doar apă. Fac sport intens de cel puțin 3 ori pe săptămână. Mă urc frecvent pe cântar și iau vitamine.

Ioana: Citesc mult, orice îmi place. Ador plimbările lungi cu câinele meu și încerc să o fac cât de des pot.

Luminița: Încerc, pe cât se poate, să merg la o piesă de teatru lunar. Bine, și recunosc… #deluni să beau doi litri de apă pe zi :).

Cum ar suna un discurs al tău „Hai să facem bine” ținut în iad? 

Sebastian: Uită-te în oglindă! Da, tu! Ce îți place cel mai mult la tine? Ce ai schimba? Indiferent de locul în care suntem, de nemulțumirile pe care le avem, trebuie să găsim acel ceva care să ne scoată la lumină. Pentru mine, a fost un iad perioada în care am căutat răspunsuri cu privire la șansele pe care le am a fi la manșă, ca pilot, în ciuda discromatopsiei. Dar a fost suficient să mă uit în jur și să văd zâmbetul cuiva care a zburat pentru prima oară, ca să îmi dau seama că „asta aș putea pilota” – să fac ca Aviația să fie mai înțeleasă și mai plăcută tuturor.

Cătălin: Dracii mei, întrucât știm că rău putem face bine, hai să încercăm să facem să fie și bine rău de tot. Să surprindem pe cei înaripați și să îi lăsăm fără un loc de muncă!

Ioana: Ar începe cu „Hai să facem rai din…ce avem”. Consider că în orice rău există măcar puțin bine și cred în schimbare sau reabilitare.

Luminița: Iadul despre care am auzit cu toții, sau cel de deasupra norilor, al celor cu frică de zbor? Căci, dacă este vorba despre el, ne-am organiza rapid cu un seminar. Și acolo.

 

Leave a Reply