Dacă Universul ar decide să trimită un om pe Pământ sub acoperire, doar ca să vadă care mai e treaba pe aici pe la noi, Alis e fix omul ăla. Nu suntem noi cele mai spirituale de pe planetă, dar începem să credem în magii când o auzim pe Alis vorbind. Cine e Alis Anagnostakis? E mamă, e motivul pentru care facem cu rândul să avem grijă de motanul Yoda, scrie și are grijă de oameni aici, îi învață să fie mai buni, mai prezenți, mai mișto la job, acasă sau la coadă la Mega. S-a mutat un pic în Australia, unde acum îi învață și pe surferii ăia sexy (sau, mă rog, așa ne imaginăm noi, că sunt doar surferi sexy și canguri în Australia) cum să creadă și ei în magia asta de viață, care uneori e dezastruoasă, uneori merge, uneori e chiar frumoasă, dar mereu e o magie. Așa, cum e Alis.

1. Ce înseamnă pentru tine “să faci bine”?

Am încetat de mult să mai cred că există un singur fel de bine. Bine pentru cineva poate fi rău pentru altcineva. Definiția mea de acum a “binelui” este legată de a trăi pe pâmânt în armonie cu mine însămi, cu cei din jurul meu și cu natura care ne conține pe toți. Conform definițeie ăsteia,  să “fac bine” poate însemna lucururi foarte mici – cum ar fi să culeg o bucată de plastic de pe plajă și s-o arunc la gunoi, să zâmbesc unei vânzătoare evident obosite la supermarket, să respir adânc când sunt foarte obosită și fetița mea mai vrea încă o poveste și să i-o citesc cu dragoste, știind că ne face bine amândurora. Ideea de “a face bine” mi-a influențat absolut toate deciziile profesionale în ultimii zece ani. Ce fel de clienți îmi aleg, ce fel de experiențe de învățare creez. Aș vrea ca munca mea să ajute oamenii să fie un pic mai conștienți – și asta, pentru mine, înseamnă tot “a face bine”.

2. Când ai făcut ultima oară bine? În ce-a constat?

Cel mai recent am dat timp și energie cuiva care avea nevoie de un sfat într-un moment în care eram foarte aglomerată și ar fi fost foarte ușor să amân. Și m-am bucurat tare mult că am făcut-o. Mi-a amintit că e tare ușor să faci bine.

3. Când ți s-a făcut ultima oară bine? Care a fost?

Primesc bine în fiecare zi de la oamenii din jurul meu. O prietenă care a venit la un curs pe care l-am ținut pentru prima oară aici, în Australia – pentru că a simțit să mi-ar face bine prezența ei acolo. Un mentor care m-a încurajat într-un moment în care mă simțeam foarte nesigură. Iubitul meu care își amintește să-mi cumpere înghețata preferată sau fetița mea care mi-a spus – “mami, nu e nevoie să îmi spui mereu că mă iubești când sunt supărată – eu știu că mă iubești – poți să mă lași să-mi consum supărarea” – și mi-a luat în felul ăsta de pe umeri ceea ce i se părea ei că e o prea mare responsabilitate pe care o aveam pentru stări care nu erau ale mele, ci ale ei.

4. 3 calități pe care crezi că le au #aiabuni

Pentru mine nu există #aiabuni – pentru că asta ar însemna să cred că există și #ăiarăi – iar eu cred că drumul spre iad începe de la convingerea asta – că suntem separați, opuși, diferiți în moduri ireconciliabile. Toți ăia buni au și urât/rău și întunecat în ei și invers. Prefer să mă gândesc ce îi poate ajuta pe oameni să devină #aiabuni dacă vor – iar răspunsul meu la întrebarea asta este – conștientizare. Maturitatea conștiinței, capacitatea de a vedea imaginea de ansamblu, de a percepe contrastele, paradoxurile inerente existenței noastre umane, capacitatea de a vedea că lucrurile nu sunt ori/ori ci mai degrabă și/și – astea sunt pentru mine semne de înțelepciune. Iar înțelepciunea te lasă să alegi să fii bun, știind că ai în tine și răul. Deci ăia buni sunt, pentru mine, oameni treji.

5.  Dacă ai avea o super-putere, care ar fi ea? Cum ai folosi-o să faci bine?

Super-puterea la care visez eu este să trezesc cât mai mulți oameni la acea înțelepciune despre care vorbeam mai sus. Să îi fac pe oameni să vadă că dreptatea lor e doar un unghi limitat dintr-o poveste muult mai mare. Să am așa o forță magică de a injecta înțelepciune în oameni. Tare mi-ar plăcea!

6. Poți să schimbi o zi din viață – să nu mai existe – ce zi ai schimba?

Dintre zilele vieții mele, aș schimba multe, însă îmi dau seama că, dacă aș face-o, eu, cea de acum, n-aș mai fi. Pentru că deja am ales să învăț ceva din toate zilele alea pe care chiar n-aș vrea să le mai trăiesc a doua oară. Deja am ales să le dau un sens. Deci să mă întorc înapoi și să aleg acum să le șterg din experiența mea cu totul ar însemna să anulez toată munca de a lua acele lecții valoroase din durere. Deci prefer să le las acolo.

Dintre zilele negre ale umanității probabil aș vrea să șterg una în care au suferit sau murit cei mai mulți oameni, însă ar fi nedrept pentru că au fost atâtea – pe cine să alegi să salvezi? Plus că a șterge o zi neagră nu schimbă faptul că suntem capabili, la nivel colectiv, să creăm iarăși una la fel. E suficient să te uiți de câte ori am repetat istoria ca să înțelegi că nicio tragedie nu pare să ne ajute să învățăm din trecut. Poate că e nevoie să ne upgradăm cu totul ca specie ca să putem lua, în sfârșit, decizii mai bune…

7.  De ce să mergem la vot?

Pentru că doar așa putem avea un cuvânt de spus despre lumea în care vrem să trăim. Până când nu se va inventa un alt sistem, mai sănătos, democrația, ciobită și tocită cum e ea, e totuși un spațiu în care putem să fim liberi și să avem o voce. Iar vocea aia se face auzită prin vot. Și am văzut foarte recent, la noi, un exemplu minunat despre cât de puternică e vocea noastră atunci când alegem să vorbim toți odată.

8. Un sfat mișto primit de la bunica / bunicul (sau cineva drag din copilărie).

Bunica mea, care a fost probabil cel mai iubitor și cald om pe care l-am cunoscut vreodată, mi-a spus: “Să nu uiți, Alis, după orice ploaie iese soarele”. Pentru mine a rămas cel mai simplu și  memorabil gând despre impermanență și m-a ajutat să navighez niște furtuni tare violente în viața mea. Cât timp sunt vie, indiferent cât de tare plouă, știu că o să se oprească la un moment dat. Și asta îmi dă foarte multă energie și speranță.

9. Ce obiceiuri sănătoase ai?

Am în jurul meu oameni care sunt tare pricepuți la a construi și menține obiceiuri sănătoase. Nu mă pot lăuda că sunt unul dintre ei. Și pentru că nu mă știu a fi prea disciplinată, am încercat să las la o parte ideea de obicei și să mă întreb cum îmi pot onora mintea/corpul/sufletul? În fiecare zi fac lucruri ca să răspund la întrebarea asta. De la alegerea de a mânca cât mai echilibrat nu pentru că e un obicei sănătos, ci pentru că așa îmi onorez corpul, la a face yoga și gâsi câteva minute pentru meditație cât de des pot, la a citi în fiecare zi ceva care simt că îmi hrănește mintea, la a mă tăvăli pe jos cu copilul meu râzând în hohote, pentru că asta îmi hrănește sufletul. Sunt chestii mici, care se adună.

10. Cum ar suna un discurs al tău „Hai să facem bine” ținut în iad?

Întreabarea asta îmi amintește de un filmuleț pe care l-am văzut acum ceva timp, despre un iad în care niște oameni stăteau în jurul unei oale imense cu supă aburindă, ținând în mâini niște linguri cu cozi foarte lungi. Era lihniți, chinuiți și disperați, încercând să mănânce și nereușind pentru că brațele le erau mai scurte decât coada lingurii. Apoi imaginea se mută în rai, unde exact aceiași oameni stau în jurul aceleiași oale. Doar că de data asta sunt bine hrăniți, îmbujorați și liniștiți. Singura diferență este că cei din rai folosesc lingurile foarte lungi pentru a-i hrăni pe ceilalți și fiecare primește hrana de la altcineva. Dacă aș ajunge în iad probabil aș încerca să-i conving să folosească lingura altfel… But wait, cred că nu trebuie să aștept să mor ca să fac asta 🙂

Leave a Reply