Pe Anca Precup o stim de ceva timp. Nici nu ai cum sa nu o remarci si sa te imprienesti cu ea. Este un titirez de energie si cand intra undeva, camera se coloreaza instant in rosu, verde, roz, turcoaz, galben si mov. Postarile de Facebook alterneaza intre salturi cu parasuta si “deci, am cunoscut familia asta si copiii au nevoie de haine si mancare, fiti atenti ce o sa facem”. Asa ne-a aparut si “Gatim pentru bunici!” in feed si cel mai frumos “spam” de pe net, cu zeci de poze in fiecare zi cu bunici care au primit mese calde in pandemie, imbratisari, cadouri si multe zambete din partea Ancai si prietenilor pe care i-a mobilizat.

Tricourile (tote bag-urile, hanoracele, bluzele) #aiabuni s-au nascut pentru a ajuta cauze ca “Gatim pentru bunici”. Intr-0 luna de zile am strans 900 lei, adica tot profitul din fiecare lucrusor vandut pe Printoteca. Nu sunt multi bani, dar acopera cateva mese calde si poate niste retete. Iubim bunicii, iubim binele si o iubim pe Anca “Ave Viata”, asa cum o stiu prietenii. Mai jos un interviu cu titirezul de energie si de bunatate 🙂

Cum a apărut “Gătim pentru bunici”?

Dupa 2 saptamani de “frica pura”, inmagazinata de toate stirile pe care le urmaream zilnic, am realizat ca asa cum sunt eu panicata, multi dintre semenii nostri sunt la fel. Si, toate sursele, de la stiri la prieteni, amici si cunoscuti, aratau ca bunicii erau cei mai afectati, deci pe ei trebuia sa ii protejam din toate punctele de vedere! Acum, mai mult ca oricand, ma cuprinde nostalgia cand vine vorba de “bunici”, mai ales ca eu i-am pierdut pe ai mei in urma cu 20 de ani. Insa amintirile si toate verile petrecute la bunici sunt partile cele mai frumoase ale copilariei mele! Asadar, stand acasa si fiind o fire hiperenergica, m-am tot gandit ce pot face, cum sa ma fac utila in fata unei situatii nemaintalnite. Alaturi de o buna prietena, Daniela, am pornit de la o idee si am ajuns la o poveste pe care o scriem impreuna de mai bine de 2 luni: am reusit sa le oferim o masa calda unor “bunici” ai Romaniei. Oameni trecuti prin razboaie, prin sistemul comunist, oameni trecuti de varsta de 90 de ani sau “bunici” imobilizati la pat din diverse motive…

In scurt timp, am trecut la capitolul implementare. Am facut rapid un grup pe Facebook in care am strans aproximativ 300 de fete care si-au pus abilitatile culinare la bataie si au gatit timp de 2 luni pentru 25 de bunici 😊. Singura nu as fi putut face nici 10% din acest demers. Am avut alaturi de mine 3 prietene dragi care m-au ajutat enorm cu toata munca (Anca, Cristina si Roxana). Iar ele si-au pus toata energía si timpul in acest scop. Eu am o vorba: binele prinde radacini si, oricat de mic este binele facut, samanta plantata va inmuguri.

Cum sunt bunicii? 🙂

Cum sunt bunicii… Bunicii de azi suntem noi de maine si ma privesc pe mine peste ceva ani, nu asa de multi cum par! Ma declar o “bunicuta” care vrea sa fie mandra de generatia pe care o lasa in urma si imi educ fiul in acest spirit! M-am atasat atat de mult de toti bunicii, incat si dupa aceasta perioada mergem saptamanal sa ii vizitam si sa le ducem cate un pachet.

O poveste, un gest care te-a impresionat?

Tanti Trandafira este “bunica mea” de suflet. Pe toti ii iubesc, insa cu dumneaei am creat o legatura pe care nu o pot explica in cuvinte. Veti intelege dupa ce o sa va povestesc: are 94 de ani si o energie debordanta. De multe ori am gasit-o in camara catarata pe-un munte de lemne pe care se pregatea sa le taie cu toporul. Este argint viu, deci intr-o continua miscare. Spala covoare, face curat tot timpul prin casa, asadar, pe bunica mea de suflet nu o poti gasi niciodata stand! Momentele petrecute impreuna sunt atat de valoroase si pline de emotie. De la povestile cu talc si pana la “sclipirea” aceea din ochi, aflu de fiecare data bucati din istoria unui om care a trait aproape un secol si care, in perioada razboiului, sapa la transee. Ramane orfana la o varsta frageda si este crescuta printre straini… Este singura, dar e fericita ca acum ne are pe noi!

Nu exista data in care sa mergem la bunici si sa nu primim o floare, un pumn de cirese sau de capsuni din curtile lor. Merindele de la dumnealor incarca sufletele a doua generatii…

De unde pasiunea asta pentru bine? Bunicii tăi cum erau?

De vreo 15 ani sunt implicata in proiecte de voluntariat atat in tara, cat si in strainatate. Stiu, pare ireal, insa am avut 2 proiecte internationale de voluntariat unde am ajuns sa zugravim si sa desenam o sala de clasa din Cambodia. Iar anul viitor am un alt proiect international, in Africa, unde alaturi de 15 voluntari vom construi case pentru cei nevoiasi. Cred cu tarie ca toti oamenii au aceasta “bunatate ”, insa pentru a trece mereu la actiune este foarte important de cine ne inconjuram si care ne sunt modelele in viata.

Bunicul din partea mamei, NN Constantinescu a fost membru al Academiei Romane. Un om, care in cei 80 de ani a scris peste 300 de carti de economie politica. Astazi, o strada din Bucuresti ii poarta numele, iar in plimbarile mele imi amintesc de momentele speciale petrecute impreuna. Mergeam la el in vizita sau plecam in vacanta cu cortul, iar seara, la focul de tabara, adormeam cu bunicul care inventa povesti pentru mine fiindca ma plictiseam sa le aud mereu pe aceleasi! Un om bun, cald si extrem de generos emotional.

Bunicii din partea tatalui – bunica fusese actrita in tinerete (fire boema) si foarte talentata la gatit. Si acum imi amintesc de ea in bucatarie si imi lasa gura apa! O femeie frumoasa, gospodina si buna pana la cer. Mergeam vara la ei in Rahova (Bucuresti) si nu era data sa nu vin la bunica si sa nu scoata pentru mine unul dintre prosoapele tinute la naftalina, asa era moda. Apoi, primeam cate o bancnota din pensie ca sa am bani de buzunar… si cate si mai cate imi oferea. Ultima partea a vietii si-a petrecut-o la pat, imobilizata si ingrijita de bunicul… eu eram in clasa a 12-a cand s-a stins din viata! Bunicul, insa, era diferit… de el imi era frica fiindca eram un copil tare rebel (fugeam noaptea din casa si el ma prindea cand reveneam de la cate o petrecere dis de dimineata) si ma intreba sec vii sau pleci? :)) Insa stiam ca sunt iubita de toti bunicii 🙂

Imi este asa de dor de ei…Peste toate s-a asternut timpul, dar amintirile din copilarie raman cele mai frumoase… Cu gandul la bunicii mei, sper, ca de undeva din cer, sa ma vegheze, sa stie ca ii port in suflet si sa fie mandri de mine!

Tu cum crezi că o să fii ca bunică?

Exact ca tanti Trandafira: agera si plina de viata. De aceea cred ca m-am atasat atat de mult de dumneaei, pentru ca ma regasesc in toata vioiciunea bunicii mele de suflet!

Ce alte lucruri bune mai faci?

Nu m-am gadit niciodata la cate lucruri bune fac, ci ma gandesc asa: nici o zi fara o fapta buna. De la un zambet, o vorba buna care nu costa nimic, pana la a ajuta oamenii care au nevoie…de oameni. Viata nu este doar despre noi si problemele noastre, viata este mereu la “360 de grade”, adica haide sa privim in jurul nostru si sa vedem cum putem ajuta. Si crede-ma cand spun ca nu exista o zi fara o fapta buna, cei care ma stiu, si sunt destul de multi, imi spun tot timpul ca eu nu pot vedea defectele oamenilor, ci doar calitatile! Si asta se intampla fiindca sufletul imi spune ca oamenii sunt doar buni! Trebuie doar sa fii atent!

Ce-ai schimba la România?

Sunt un om care schimba zilnic ceva in aceasta tara! Si cred ca reusesc sa pun seminte de bine unde pot pentru ca acum terenul nu este fertil, dar va deveni! Ca sa putem schimba ceva in Romania trebuie sa incepem de la noi. Schimbarea unei tari survine dupa schimbarea comportamentelor oamenilor. Daca fiecare schimba ceva la el, acel ceva va schimba si in altii!

Ce iubești la România?

As tinde sa iti raspund ca tot. Insa stiu ca avem mult de munca pana sa ajungem la tara in care sa putem trai frumos, decent, lipsiti de grija de maine… Iubesc oamenii, puterea de munca a unora, curajul, faptul ca ne pasa, ca exista multi care isi doresc schimbarea si pun umarul la treaba. Dar stiu ca nu e suficient, trebuie sa fim mult mai multi ca sa putem schimba ceva cu adevarat. Totusi, am incredere ca daca noi, generatia de azi, ne educam copiii si intelegem ca educatia este pe primul loc, Romania de maine, va arata si mai ales va gandi altfel! Sustin o Romanie educata pentru a avea o Romanie iubita!

Dacă ai avea o super-putere magică, care ar fi și ce-ai face cu ea?

Sa pun zambetul pe chipul oamenilor, asta mi-ar placea sa fac.

Un mesaj pentru #aiabuni, pe care îi inspiri să facă bine?

Binele prinde radacini, oricat de mica este samanta plantata, ea va da roade.  AVE VIATA, iubiti viata pentru ca si viata va va iubi pe voi 😊.

P.S. Incepand de azi, 1 iunie, toti banii care se vor strange in aceasta luna, din vanzarea lucrusoarelor #aiabuni, vor merge la Asociatia Hipoterapia, prin care copiii cu dizabilitati sunt ajutati cu ajutorul terapiei cu caluti. Povestim mai multe despre fetele minunate de acolo si tot ce fac pentru cei mici – intr-un episod viitor!

Leave a Reply