Ciprian Hordilă, originar din Vaslui, este organizatorul Open Camp Festival din Vaslui și parte din echipa festivalului Outernational Days, lucrează la Cărturești și e cunoscut că #facebine. Viorel Fleșer este un elev simpatic de la liceul Militar din Alba Iulia. Anul ăsta împlinește 18 ani și a alergat 320 km în cadrul competiției Apuseni4Ultra pentru achiziția de materiale necesare și echipamente de protecție pentru medicii de la Centrul socio-medical Maria Beatrice din Alba Iulia. Zilnic, 60-70 de copii merg acolo pentru proceduri, iar centrul asigură aproximativ 300 de ore de terapie.

Pe cei doi i-am cunoscut, cum se face în 2020, pe net 🙂 Sunt doi #aiabuni care petrec mult timp pe Galantom, încercând să strângă bani pentru cauzele în care cred. Aruncați și voi un ochi pe-acolo, vedeți dacă simțiți chimie cu o cauză, care nu trebuie neapărat să fie a băieților, ajutați cum puteți. E nevoie atât de mare de bine peste tot! Vă lăsăm cu un interviu simpatic cu cei doi, două generații diferite, aceleași întrebări și același scop: să facem bine! 🙂

Care e povestea ta? 

Cine e Viorel Fleșer? Am 18 ani și sunt un alergător montan. Iubesc muntele și ador să socializez. Studiez la Colegiul Național Militar „Mihai Viteazul” din Alba Iulia. Pe foarte scurt, consider că am mutat câteva piese importante în viață de când am început să fiu conștient, cât de cât, de ce se întâmplă pe aici… Mă consider un om norocos, deși nu am câștigat încă la lotto!

Încerc tot timpul să am alături persoanele potrivite, trăiesc în colectivitate (24/24 cu 10 persoane într-un dormitor, pe timpul școlii), mă adaptez, sunt deschis la noi provocări, îmi place să am un plan pentru tot, încerc să mă dedic din ce în ce mai mult pentru ceea ce iubesc: alergarea!

Cine e Ciprian Hordilă? Ciprian Hordilă e un tânăr care, cam de 10 ani își împarte timpul între serviciu, familie, antreprenoriat, evenimente și foarte multe proiecte de voluntariat. Care călătorește mult, în special în interes de serviciu, care citește, căruia îi place cafeaua, vinul și ceaiul. A, și muzica. Mă împart între două orașe, Iași și Vaslui, și lucrez foarte mult cu liceeni și studenți. Organizez un festival, Open Camp Vaslui, sunt președintele unui ONG local și vreau să cred că pot schimba mentalități.

Ce înseamnă BINELE pentru tine?

Viorel: BINELE… Hmmm, poate fi privit din foarte multe unghiuri. Poate însemna un simplu gest, o faptă care îi face fericiți pe cei din jurul tău. Poate însemna un calificativ: când te întorceai acasă cu un „bine” și nu cu un „foarte bine” parcă îi scădea puțin valoarea… Sau poate fi doar o stare de moment dintr-o conversație! Mai pot da o mulțime de exemple, dar cred că cel mai important din acest „BINE” este modul cum îl folosim! Pentru mine „BINELE”, indiferent de context, înseamnă o stare!

Consider un bine și simplu fapt că un prieten m-a făcut să râd! Am râs ceva în ultima perioadă…😊

Ciprian: Binele e o formă de recunoștință față de ceva ce nu poți descrie. Binele e atunci când vrei să cultivi speranța.

Ție când ți s-a făcut ultima oară un bine? Care a fost?

Ciprian: De unul singur nu aș fi putut niciodată să fac nimic din cele enumerate mai sus. Bine mi se face în permanență, prin faptul că sunt încurajat, susținut, ascultat, apreciat, corectat, îndrumat. Sunt vreo 10 ani de când derulez proiecte și de fiecare dată am fost înconjurat de bine: cineva cu o mașină, cineva cu materiale, cineva cu energia și cu brațele, altcineva cu disponibilitatea de a prelua sarcini și așa mai departe.

Viorel: Cred că ultimul bine major, dacă pot să îl consider așa la nivel metaforic, este chiar proiectul Apuseni4Ultra. Datorită acestuia mi-am dat seama că am aproape o grămadă de oameni super faini, oameni precum Eliza Nițescu, Istvan Szokolszky, Sorin Taz, Ioana Negruț… o trupă în care sigur găsești doar bine!

Care a fost cel mai bun sfat de la bunica sau bunicul?

Viorel: Cred că cel mai bun sfat pe care l-am primit de la bunicul, deși nu l-am auzit cu urechile mele, pentru că a decedat înainte să mă nasc… a fost: „Faceți sport!”. De altfel, într-una din notele sale el a scris și mesajul: „O lume în care se face sport ar fi o lume liberă!”

Ciprian: Îmi vine în minte o vorbă de-a lui bunicul: “Ia și învață să faci de toate (cu referire la munci agricole – cosit, prășit, îngrijit animale) pentru că nu se știe niciodată când o să ai nevoie.”

Acest sfat l-am extrapolat în timp și l-am tradus prin ieșirea din zona de confort, prin acceptarea că în jur se întâmplă și alte lucruri, că oamenii pot gândi diferit de tine, că suntem înconjurați de imprevizibil și că nu trebuie să stau doar în cercul meu. Mi-a venit în minte această replică, mai ales în pandemie, când chiar îmi imaginam că omenirea o va lua de la zero și că eu sunt ok pentru că știu chestiile astea de subzistență și că sunt călit.

De la bunica am o replică, indirectă căci nu îmi era adresată, dar care m-a ajutat enorm. Vacanțele de vară mi le petreceam la țară, chiar și în liceu (am copilărit până târziu). De fiecare dată când bunicul ne certa pentru că suntem prea zvăpăiați, bunica îi spunea: “Lasă-i că sunt copii, lasă-i să se joace, să zburde acum cât pot.” Și cumva, datorită ei am avut libertate, m-am descoperit, am fost curios.

Ce îți place cel mai mult la România? Ce nu îți place?

Ciprian: Imi plac foarte mult generațiile actuale, adolescenții și chiar și cei mai mici. Libertatea lor, superficialitatea lor aparentă, în spatele căreia, de cele mai multe ori se ascunde un potențial enorm. Sunt mai dotați și privesc lucrurile din cu totul altă perspectivă. Mă rog, sau cel puțin cei cu care interacționez frecvent. Îmi place determinarea lor, mai ales a celor care vor să scape dintr-un anumit mediu. Îmi plac peisajele și faptul că încă avem libertatea de a le străbate la pas.

Urăsc lipsa de asumare la orice nivel, lipsa de implicare și slaba asociere în idei și proiecte comune.

Viorel: Îmi plac foarte multe, dar pot spune că ador peisajul. Oriunde te-ai afla, sigur există o parte în care să întorci capul și să zici „Ce frumos!”(mă refer strict la natură, locuri în care nu găsim alte ființe decât pe cele sălbatice). Am o „pată pe ochi” pentru modul în care este „răsplătită” această țară! Avem o mulțime de oameni de valoare, dar pe locuri secundare…

Ne-a făcut pandemia mai buni, mai atenți? În ce fel te-a schimbat pe tine?

Ciprian: Mi-ar fi plăcut să răspund că da, doar că, din păcate nu suntem încă pregătiți pentru a trăi într-o societate care să se poată așeza la aceeași masă chiar având puncte de vedere diferite. Românii se comportă ciudat ori de câte ori sunt puși în fața unui subiect sensibil, ori tabu, ori nou, ori necunoscut. Uite, aș mai adăuga asta la întrebarea ce nu îmi place la România: rezistența la schimbare.

Lecția pe care am învățat-o în toată această perioadă a fost că în astfel de momente trebuie să te concentrezi doar pe ceea ce tu poți schimba sau influența. Doar pe lucrurile ce țin de tine.

Viorel: Depinde de caz, mulți au rămas la fel, poate chiar au involuat după această încercare! Mi-ar plăcea să zic DA, dar asta ar însemna să mint! Pe mine unul m-a schimbat. Mi s-a modificat puțin scara de valori, am avut mai mult timp pentru mine, alături de familie. Datorită pandemiei o să alerg în cadrul competiției Apuseni4Ultra pentru Centrul Maria Beatrice.

Dacă ai avea o putere magică, care ar fi ea? Cum ai folosi-o să faci bine?

Viorel: Nu e nevoie de puteri magice să facem bine! De multe ori ne-am obișnuit să zicem „Aș face, dacă…”, în loc să căutăm alternative concrete. Mi-aș dori, totuși, ca toți copiii să fie sănătoși.

Ciprian: Cel mai frumos compliment pe care l-am primit vreodată a fost când cineva mi-a spus că îmi mulțumește pentru că îi inspir pe cei din jur. Apoi asta s-a repetat, din partea altor persoane. Deci dacă ar fi să îmi păstrez și să îmi amplific o super putere, atunci asta ar fi: super puterea de a-i inspira pe alții. Și nici nu ar trebui să o folosesc în mod direct, pentru că ea vine natural în urma acțiunilor întreprinse.

Probabil la rândul meu am fost de-a lungul vremii inspirat de acțiunile altor persoane, cu care nici măcar nu am interacționat.

Ce cauză ți-ai ales pentru donat? Și de ce?

Viorel: Mi-am donat ziua de naștere și dedic proiectul Apuseni4Ultra Centrului socio-medical Maria Beatrice din Alba Iulia, un centru pediatric. Motivul e foarte simplu: am un frate și nu îmi pot imagina cum ar fi fost ca el să aibă vreo problemă de sănătate.

Ciprian: Uite, asta este o inițiativă căreia nu i-am dat curs până acum. Dar am creat alte campanii asemănătoare, numai nu de ziua mea. De curând am creat un manifest pentru educație cu ajutorul Galantom.ro, iar donațiile vor merge către World Vision România. – https://worldvision.galantom.ro/fundraising_pages/view?id=13166

Deși am avut o pornire în direcția de a-mi dărui și ziua de naștere, am făcut un pas în spate nevrând să aud reacții de genul “voi care faceți asta vreți doar să ieșiți în evidență”.

Donezi des de obicei? Ce lucruri bune faci?

Viorel: Nu pot spune că donez des, am 18 ani… Nu prea am avut acțiuni în genul acesteia. Când a fost cazul am ajutat cu ce și cât am putut.

Ciprian: Donez cât pot eu de des, de la lucruri care nu îmi mai sunt trebuincioase, donații prin diferite platforme sau subscripții către diferite inițiative. De câteva ori pe an organizăm chiar și evenimente mai ample de donații pentru susținerea diverselor cauze sau cazuri. Cel mai mult mă motivează să susțin acele proiecte care au ca subiect central copiii din medii defavorizate și care nu au acces la informare sau educație.

Nu aș vrea să enumăr propriu zis toate lucrurile bune pe care le fac, ci aș preciza că mă interesează mai mult să îi inspir pe cei din jur: pe unii să facă la rândul lor fapte bune și pe alții să îi fac să vadă că există totuși speranță.

Ciprian, completează mai departe:

Dragi români, îmi place când redescoperim că suntem buni și când uităm de prejudecăți.

Dragă BINE, dacă aș putea, i-aș face pe toți din jurul meu să vadă speranța, aș face ca luminița de la capătul tunelului să se vadă de oriunde.

Dragi oameni, ar trebui să donați pentru că așa lumea va deveni un loc mai bun.

Dragi părinți, mulțumesc pentru faptul că îi ascultați pe copii și le acordați încredere.

Dragi adolescenți, să nu încetați niciodată să puneți la îndoială “adevăruri” și tot timpul să străbateți calea pentru aflarea propriului răspuns.

Viorel, completează mai departe:

Dragi români, îmi place când strângeți după voi!

Dragă BINE, dacă aș putea, aș fi numai de partea ta, dar mai și greșesc.

Dragi oameni, ar trebui să donați pentru că sigur veți fi și voi fericiți.

Dragi părinți, mulțumesc pentru TOT!

Dragi adolescenți, să nu încetați niciodată să VISAȚI!

 

Leave a Reply