Poezie pe versuri s-a mai văzut. Și poezie citită de un actor. Dar cine decide ce e poezia? Câte cărți publicate, câte like-uri? Vladimir și Marin văd poezie în toate gândurile noastre. Bune, rele, cu rimă sau fără. Oameni ca noi și ca voi. Doi actori pun pe muzică citită gândurile oamenilor. Proiectul a început în pandemie. Când, știți și voi, gândurile ne-au luat-o razna mai tare ca niciodată, au trecut pe contrasens și au strigat la noi. Așa că au transformat strigătul ăsta în Electric Poetry. Sună mai bine, dar doar sună. Că tot gândurile noastre sunt. Gândurile alea pe bune, sincere, fără filtru. Citite de o voce caldă ca o fugă la mare și puse pe un portativ care răcorește, ca o drumeție la munte pe trasee neumblate.

Ce înseamnă Electric Poetry?
Marin: Exact ce i spune numele. Poezie electrică. Mai exact poezie îmbinată organic, viu cu muzica electronică din spatele ei.
Vladimir: Electric Poetry este o jucărie de suflet, ca să zic așa, eu recit poezii ale oamenilor care simt să le împărtășească cu noi, iar nebunia asta frumoasă se întâmplă pe muzica lui Marin.

Cum a apărut pe lume?
Vladimir:
A apărut din întâmplare, în pandemie. Mi se pare că așa apar poveștile alea frumoase. Neprogramate, când cineva zice “ce-ar fi dacă?” și altcineva zice “hai!”
Marin: Vladimir mi-a spus pe timp de pandemie ca i-ar face mare placere sa aibă o poezie pe muzica mea, dupa ce văzuse asta făcută cu un coleg al meu. I-am spus să-mi înregistreze audio o poezie care-i place lui foarte mult. Întâmplător sau nu, era o poezie despre libertate a lui Nazim Hikmet. Mi-a trimis-o și eu am pus o pe muzică. Așa a ieșit piesa “Liberi”.

Care e versul / strofa ta preferată din tot ce-ați primit până acum?
Marin:
“Și adevărul este
Că n-o să-mi treci în veci
Oricâte alte buze
Și-oricâte vinuri seci!”

Vladimir: “Dar cum în noapte visul
Te lasă iar să vii
La noapte, printre stele
Din nou te voi iubi

Și adevărul este
Că n-o să-mi treci în veci
Oricâte alte buze
Și-oricâte vinuri seci!”

Cum simți că ajută Electric Poetry? Ce reacții primiți?
Vladimir: Poezia te poartă foarte ușor într-o lume imaginară, iar combinația asta pe care o facem noi, poezie pusă pe muzică electronică, atinge și mai cu forță toate simțurile noastre. Iar asta e ceva special, simt că multă lume are nevoie să iasă din problemele cotidiene și din capul lor, uneri. Electric Poetry ajută la calmarea spiritului.

Am fost plăcut surprinși să vedem reacții extrem de pozitive, eu unul nu m-am așteptat la atâta interes în jurul nostru pentru lucrul asta pe care îl facem noi. La început, nici nu ne-am gândit la asta, pur și simplu a fost forma noastră de a ne manifesta, a fost ceva pentru noi. Oamenii au început să ne trimită textele lor, mai multe, mai consistente, mai personale, mai intime. Și este superb faptul că oamenii au încredere să ne împărtășească intimitățile lor. Cred că e bine ce încercăm să facem. Nouă ne face bine, sper că și altora. Altfel, am auzit de multe ori cum că am voce mișto! :)))

Marin: În primul rând, nu pot conteni cu mulțumirile aduse oamenilor care ne trimit texte. E un act de mare curaj și altruism până la urmă să te imparți cu oamenii. În al doilea rând cred că, poate, nu toți ar avea curajul să facă asta pe cont propriu, adica să se lase citiți sau să se citească în fata cuiva. Și aici intervenim noi, ca o punte între ei și cei care iubesc poezia care, poate, fără Electric Poetry nu ar ajunge la oameni. Reacțiile sunt faine și judecând după numărul de poezii pe care le primim ne îndeamnă serios să continuăm ceea ce facem.

Următorul eveniment se pare că va fi la Londohome, în București, dar momentan suntem în discuții cu data evenimentului. Dar cum vom ști, va apărea pe pagina noastră de instagram și de facebook.

Cum arată viața de artist în pandemie?
Marin: Ca un antrenament continuu, fără posibilitatea “meciului”. Ne-a prins bine pe de altă parte pentru că am avut ocazia să urmărim mult din ce se petrece, spre exemplu, în muzică. Am recuperat ascultarea, am recuperat invățarea și chiar mi-am ordonat toata muzica făcută în ultimii 3 ani, pe care o lăsasem prăfuită prin laptop.

Vladimir: Viața de artist în pandemie e extrem de dificilă. Pe lângă incertitudinile cu care ne confruntăm cu toții, nouă ne-a fost aproape imposibil să ne facem meseria, iar asta pentru un artist e cel mai greu lucru de dus în spate. Prima perioadă a pandemiei a fost destul de greu de gestionat din punctul asta de vedere. Mai ales mental.

Apoi, în a doua luna de stare de urgență, eu am simțit că e un moment bun pentru a căuta forme de expresie noi, așa a apărut și Electric Poetry. Mai mult ca o nevoie a noastră de a ne manifestă artistic. De a ne lăsa să fim LIBERI, cum se numește și prima piesă.

Pandemia asta ne-a forțat să ne adaptăm, să încercăm să ne exprimăm mai cu suflet, mai real, mai pe bune și în mediul online, iar asta mie mi se pare că e un mare plus care va rămâne și după ce se va termină nebunia asta. Că am început să folosim online-ul mai cu sens, nu mai cu scroll.

De ce ți-e cel mai dor?
Vladimir:
Îmi e foarte dor de o sală de spectacole. Arhiplină. Dar am senzația că va crește și mai mult dorul ăsta până să ajung să văd iar o sală plină până la refuz. Mi-e dor de energia și emoțiile spectatorilor care fac din teatru acest loc magic.
Marin:
De feedbackul direct. De adrenalina din fața spectatorilor.

Dacă ai avea o putere magică, care ar fi ea? Cum ai folosi-o să faci bine?
Vladimir:
Cred că mi-ar plăcea să citesc gânduri. Nu știu exact cum aș folosi asta pentru a face bine, aș vrea să cred că nu aș folosi asta în favoarea mea, ci că să încerc să schimb percepții mai ușor, să aflu de unde apar anumite reacții ale oamenilor, de ce aleg să se manifeste în felul în care o fac. Iar acolo unde ar fi cazul, mă gândesc că aș putea ajuta pe cineva care nu știe să comunice ce gândește, căruia îi e teamă sau rușine, care nu are curaj.
Marin: Cred că aș oferi muzică gratis pe toată planeta. Nu știu ce superputere e asta, dar asta aș face.

Când ai făcut ultima oară un bine? Care a fost?
Marin:
Am spălat vasele acasă.
Vladimir: Săptămâna trecută. L-am ajutat pe Marin să ofere niște cârje cuiva. El era la mare, cârjele în Bucureșți, iar eu am umblat un pic că să ajungă cârjele la persoana care avea nevoie de ele.

Când ți s-a făcut ultima oară un bine?
Marin: :-))) Mi se face mereu bine! Am o superfamilie și niste superprieteni care mă lovesc nonstop cu bine!
Vladimir: Acum câteva zile. Am primit o carte pentru copii cadou de la o prietenă 🙂

Dragă Vladimir, completează tu: 
Dragă muzică, fără ține viața nu ar avea ritm.
Dragă teatru, nu ți-am spus niciodată mulțumesc pentru că m-ai ajutat să fiu cine sunt azi.
Dragă România, de ce nu vrei să (d)ai o educație mai bună?
O zi perfectă e o zi în care te bucuri că eșți… și nu uiți să zâmbeșți. 🙂
Dragă BINE, mulțumesc pentru că exișți în fiecare dintre noi.
Dragă omenire, mi-ar plăcea să uneșți mai mult oamenii în gânduri frumoase și pozitive.
Dacă aș fi un vers, eu aș fi punctul, tu ai fi virgula 🙂
Aș vrea să trăim ziua în care oamenii fac bine fără să aștepte ceva în schimb. Sau ziua în care avem cât mai multe principii și valori comune. Sau ziua în care vedem mai mult binele decât răul. Sau ziua în care toată lumea alege să trăiască frumos, civilizat și simplu.

Dragă Marin, completează tu: 

Dragă muzică, fără tine viața ar fi tăcută.
Dragă teatru, nu ți-am spus niciodată în ce hal mi-ai schimbat viața.
Dragă România, de ce nu asculți?
O zi perfectă e o zi în care mă trezesc devreme.
Dragă BINE, mulțumesc pentru lecții.
Dragă omenire, mi-ar plăcea să iți las ceva.
Dacă aș fi un vers, eu aș fi ce sunt.

Leave a Reply