Vlad Logigan sau “Pac, un zâmbet”, cum ne place nouă să-i zicem. Și probabil și vouă, că siiiigur l-ați văzut în “Domnul Ibrahim și florile din Coran” și acolo are replica asta minunată, care nouă ne-a rămas în cap. Pe Vlad l-am văzut în o mie de spectacole de teatru și știam despre el că este un actor fantastic, dar internetul ne-a dus de pe scenă în culise și uite așa l-am descoperit și noi pe omulețul din spatele personajelor. Și este fantastic! 🙂 Bun, cald, vesel, empatic, serios, emoționat, creativ, cu foarte mult umor și cu foarte mult talent. Talentul de-a fi toate astea, nu doar talentul ăla de pe scenă.

Nouă (și probabil că și vouă, da?) ne-a făcut izolarea mai frumoasă, de când s-a apucat să facă un soi de… nu știm cum să le numim exact, filmulețe superfunny sau superemoționante ca ăsta. Dacă nu îl urmăriți deja, dați un follow, un add pe Facebook, un subscribe orice și faceți puțin stalking. Dar nu chiar acum, după ce citiți interviul ăsta cu Vlad. Vlad Logigan sau “Pac, un zâmbet!”.

Ne place de tine că ai tot felul de mesaje simple și drăguțe. Ba strângi gunoiul de pe jos, ba atragi atenția asupra unei nedreptăți. Ce înseamnă “binele” pentru tine?
Foarte grea întrebare, pfff. Cred că înseamnă să fim umani, să avem empatie. Să fim buni cu noi, cu mediul, cu lumea din jur. Nu știu să răspund!

(n.r. Pe o scală de la 1 la 💜, Vlad, ai răspuns 💜💜💜💜💜💜)

Ce bine ai făcut azi?
Uite, am băut cafea! 🙂 În perioada asta mă trezesc mai târziu și mă culc mai târziu. N-am repetiții perioada asta și mă trezesc la 11.30. Eu sunt oricum un om care urăște diminețile. Acum tocmai mi-am băut cafeaua pe balcon, cu florile plantate de mine, se aud păsărele din parc și începi ziua cu zâmbet, când auzi păsărelele, vezi floricelele tale că au înflorit. Am vorbit cu directorul de la Teatrul Mic, urmează să postăm azi Bacilul Covid, am făcut ieri o lectură și m-am înregistrat, e o poezie scrisă de Topârceanu acum 100 de ani, e foarte actuală, în sensul că și ei aveau pneumonii, trebuia să se spele pe mâini des, să nu stea în spații închise, să aerisească, iar Topârceanu scrie cu foarte mult umor. Apoi am dus jos niște saci de lucruri reciclabile (cartoane, hârtii, sticlă), am spălat o mașină de haine și am mâncat și… răspund la Facem Bine la întrebări! 🙂

Ce bine ți s-a făcut ție? Unul pe care nu l-ai uitat.
Profesorul meu! După ce-am terminat masteratul, m-a invitat în școală să predau. La început am crezut că e un job și că o să fac asta 2-3 ani, până o să fiu foarte ocupat cu piesele (când termini facultatea nu ești foarte ocupat cu piesele, dacă ai o piesă, două, în care joci ți-a pus Dumnezeu mâna în cap!), așa, că o să fiu ocupat și apoi o să plec. Dar fără să știu, mi-a făcut un mare bine, că predau și acum, au trecut 12 ani aproape și îmi face foarte mare plăcere, dar pe lângă asta, vă spun și ce le spun studenților și nu mă cred: eu învăț la școală mai mult decât învață ei! Curs de curs! Dacă te duci și le zici “uite, nu știu, dar hai să vedem cum ar fi intersant să facem asta?”, atunci 19 minți tinere, fresh și foarte conectate la tot ce e în jur încep să gândească și vin cu soluții care nu puteau să-mi treacă mie prin cap. Și învăț de la ei foarte mult! Învăț mai mult eu de la ei decât îi învăț eu pe ei. Ăsta a fost un mare bine, că m-a luat în facultate să predau actorie.

Cum e Cișimigiul zilele astea? Tu îl și vezi în fiecare zi.
Cișmigiul a fost foarte aglomerat în weekend! Toată lumea aștepta să poată intra în parc. Acum e mai gol ziua, oamenii mai și lucrează sau și-au luat doza de parc. Deși era foarte aglomerat, plutea însă o energie pozitivă în aer. Un calm, o stare de bine. Pare că face bine Cișimigiul, dar cred că așteaptă niște ploaie, că e cam uscat pământul. Dar an văzut că urmează să plouă, ce bine, nu îmi place să văd plante însetate.

Câte plante ai în casă? Cum te ajută?
50-60? Cred? Nu le-am numărat! Sunt și în ghivece mai amestecate și am câte 3-4 plante în unele ghivece. Mă liniștesc tare. Așa cum te uiți la un acvariu cu pești și te lineștește treaba asta, eu îmi iau liniștea când îmi beau cafeaua cu florile mele pe balcon. Mai vorbesc cu ele, le mai ud, ele mai înfloresc. Avem noi un dans, dansul florilor! 🙂

Ești un om chiar atât de vesel sau doar asta arăți pe social media? 🙂
Sunt un om vesel, dar nu chiar așa nonstop. Mai pic și eu, mai am supărări, ca tot omul. Dar 70-80% sunt așa! Depinde mult și de piesa în care joc, dacă am un personaj care suferă, e măcinat, atunci și eu devin măcinat, că sunt zilnic în pielea personajului și atunci poate și eu mă întorc seara mai puțin zâmbitor, dar revin. Dar, în general, da, sunt vesel. Nici nu aș afișa altceva decât ce sunt și ce simt, adică mi s-ar părea păcat să pun ceva amuzant, un status, o glumă, iar eu să fiu supărat în casă. Mă arăt așa cum sunt. Se vede și în statusuri când am zile mai proaste sau sunt mai emotiv sau cer empatie sau dau empatie sau văd un om al străzii și mi se rupe sufletul că nu e lăsat să intre la Mega, așa cum am cunoscut în perioada asta de izolare. Un om al străzii care m-a rugat să-i iau și lui o pâine, atât, o pâine, că nu era lăsat să intre. Mi s-a rupt sufletul!

Ce-ai cu influencerii? De la ce-au pornit filmulețele?
Haha, n-am nimic cu influencerii. Nici nu îi urmăresc p-ăștia mari sau… cam așa ceva. Au pornit de la o glumă întâmplătoare. Încercam să fac un pui și m-am gândit cum să fac un filmuleț amuzant cu o rețetă, care nu era o rețetă, era o farfurie goală care ajută la slăbit! Și am tot zis “influencer”, “influencer”, iar următoarea zi am mai “făcut” o rețetă și apoi au început parodiile. A fost ceva întâmplător, nu cu un mesaj ascuns. Din pofta mea, izolat singur, de-a face ceva să mă bucur, să râd, să pot să (mă)scot la capăt. Râsul vindecă.

Ți-a lipsit un omuleț al tău perioada asta?
Mi-a lipsit scena! Repetițiile, spectacolele, astea mi-au lipsit. Aștept să jucăm, cu inima deschisă visez la asta. În aer liber, în orice formă ne lasă să jucăm, abia aștept

Ce face pet-ul tău, peștele? Ne dai un selfie cu el și cu tine?
Haha! Păi, după ce-am filmat plimbarea cu el în seara aia, m-a rugat frumos, frumos, frumos de tot să-l duc în Cișmigiu, că erau două mâțe care s-au bucurat foarte tare de cadoul sub forma unui macrou proaspăt. Mă rog, proaspăt decongelat!

Ce îți place la România? 5 lucruri.
Îmi place umorul românilor. Îmi place că e frumoasa țara acolo unde avem grijă de ea, de la munte până la mare, de la șes până în… zare! 🙂 Îmi place empatia din orașele mici și bunul simț. În București lumea e foarte grăbită și mai uită să fie empatici uneori. Dar în orașele mici, ador că există asta! Și… mâncarea românească! Mai ales cea moldevenească, că eu sunt moldovean. Aaaah, tochitura! Sarmalele! Aaaaahhhh!

Ce nu îți place la România? 3 lucruri, ca să fie mai multe de bine 🙂
Că nu reușim să ne organizăm noi, așa ca popor, să facem din țara asta și mai mișto decât e. Și nu e vina unora sau altora, așa suntem noi ca neam de 2000 de ani. Niciodată nu am putut, în toată istoria, să ne organizăm calumea, să facem lucruri mari-mari. Asta nu îmi place. Că am putea fi mult mai mult decât ce suntem acum. Și educația. Am putea să facem mai mult pe partea asta.

Completează tu:
Dragă Teatru, ce nu ți-am zis niciodată e că te iubesc, îți mulțumesc și așa ce lucru mare că noi doi ne-am întâlnit absolut din întâmplare.

Dragă Fericire, când crezi că afli adresa mea? Glumesc, glumesc, ai fost pe la mine de mai multe ori, dar cred că avem senzația că fericirea e ceva așa, de durată, trebuie s-o ții și s-o întreții. Eu cred că fericirea ține de clipe frumoase, în care am fost fericiți. O clipă, două, cinci! Și am vrea cât mai multe și cât mai dese. Nu cred că fericirea ține zile, săptămâni. Nu știu, de fapt. Dragă Fericire, nu știu! 🙂

Dragă București, mereu am apreciat la tine că ai foarte multă cultură strânsă! Teatre, cinema, muzee, multe muzee, chiar și televiziunile sunt aici. Ai putea totuși să mai deschizi totuși niște muzee, dar apreciez că ai reușit să concentrezi o marte parte din cultura acestei țări aici.

Dragă Iași, dacă ai ști cât de frumos te-ai transformat din 2002, de când am plecat eu de acolo! Ești și mai curat, și mai frumos, de câte ori trec să te vizitez. Mă bucur pentru tine, îmi place să te văd așa!

Dragă umanitate, ce frumos că ne oferi puțin din tine și asta ne salvează să nu fim scaune sau melci! 🙂 Dragă umanitate, ce frumos că ne mai dai din empatia ta și asta ne face să fim și noi… oameni.

Și la final, vrem și noi, evident, un video cu tine. Un mesaj scurt, cum vrei tu, o încurajare pentru oameni să facă bine, să fie atenți unul cu celălalt, să…. ce simți tu, de fapt. Imaginează-ți că ai 1 minut într-o conferință în care Velea sau Iohannis sau uatever anunță ceva de maximă importanță. Și toți românii sunt cu ochii pe tine, ești în deschidere, ce le zici? 🙂

Leave a Reply