Violența e un subiect complex, trist, greu de dezbătut și de digerat. E și mai greu de acceptat și ar trebui să fie cel mai greu de ignorat. Am strâns câteva informații care ar putea ajuta atât victimele, cât și pe #aiabuni dornici să se implice, să reclame un abuz sau să fie alături de persoane care trec prin asta. Sunt un punct de plecare pentru a ne documenta mai mult despre un subiect care trage după el atâtea statistici sumbre. Și am vorbit cu Ligia Moise, despre care v-am mai spus cât de mult o iubim, că e “bună de pus pe rană”, cum ar zice o prietenă de-ale noastre (wink wink Anita!). E mereu aici când avem ceva de întrebat și spune “prezent!” la orice înseamnă un pas spre o lume mai bună. Și cu mai mulți oameni ca ea o să reușim să avem una!

1. DE CE fac oamenii asta?  Cum ajungi un om violent? Există un pattern? Un copil cu părinți / bunici violenți devine un adult violent sau, din contră, un adult care evită violența cu orice formă?

Orice calau isi are victima lui si fiecare dintre ei a vazut in familie si/sau comunitatea in care a crescut violenta si, cel mai probabil, a simtit violenta pe propria piele sau propriul suflet si asa a “a invatat” sa joace unul dintre cele doua roluri.
“Raul” exista in oricare dintre noi si in functie de ce am inteles ca e voie sau nu e voie sa fac pe lumea asta voi infaptui sau nu gestul ori cuvantul agresiv. (Ultimul meu podcast e despre asta https://anchor.fm/ligia-moise)
Cand traim in familii in care violenta se intampla in mod constant este aproape imposibil ca acest lucru sa nu amprenteze formarea personalitatii noastre. Si, in functie de temperament voi “alege” de care parte a baricadei ma asez. Astfel, atat la persoanele submisive cat si la cele agresive vom putea gasi in povestea lor de viata o trauma care reprezinta “radacina” raului pe care il fac sau a faptului ca nu gasesc resorturile interioare care sa ii permita sa se apere.

2. Probabil că ai văzut și tratat cazuri ale victimelor. Dar ai vorbit / a venit vreodată un agresor? Ce poți să ne zici, ce-ai învățat, ce poți să ne înveți pe noi?

Da, am lucrat cu victime ale violentei domestice si constant am in terapie persoane care au fost abuzate in copilarie. [Abuzul este o agresivitate – fizica, emotionala, sexuala sau prin neglijare – care este infaptuita de catre o persoana care putea si trebuia sa ma apere. Adica, parinte, sot, frate mai mare, unchi/matusi, profesori.] Este foarte multa suferinta acolo, se pierd repere in urma abuzului, in sensul ca, daca o persoana care putea si trebuia sa ma apere m-a agresat atunci cum sa mai am incredere in ceilalti?

Iar in ceea ce priveste abuzatorul, opinia mea este ca ei stiu despre ei ca, la un moment dat vor face rau si de aceea, la inceput sunt sarmanti, binevoitori, sunt… asa cum stiu ca ar trebui sa fie, cum isi doresc – undeva, in forul lor interior – numai ca trauma lor si “deformarile” generate de aceasta in personalitatea lor nu le da voie sa mentina mult timp acel comportament dezirabil. Si, la un anumit trigger care poate fi un cuvant, o scena dintr-un film, orice, il duce la acel moment in care a fost la randul sau traumatizat.
Asta nu inseamna ca trebuie sa ii cainam si sa le ingaduim aceste comportamente. Pentru ca ei nu sunt ca psihoticii care in cea mai mare parte a timpului sunt irationali. Nu, psihopatul care agreseaza stie exact ce face, stie ca e gresit ceea ce face dar nu va recunoaste niciodata si intotdeauna va da vina pe ceilalti. Si pentru ca nu considera ca are o problema nici nu va cauta rezolvare. Singurul lucru pe care il va cauta este urmatoarea victima. De aceea la Anais ne-am confruntat cu situatia de a avea doua beneficiare, ambele victime ale aceluiasi agresor in decurs de 2-3 luni.

3. La ce semnale trebuie să fim atenți ca să identificăm o femeie, un copil, un bărbat, un adolescent agresat? Cum îi putem ajuta dacă observăm că sunt agresați?

Victima violentei domestice este o persoana care are nevoie de ajutor ca sa poata iesi din relatia abuziva. Iar acest ajutor nu trebuie sa insemne neaparat ca intervenim si anihilam abuzatorul. E suficient sa o intrebam intai daca are o problema, daca vrea sa fie ajutata iar daca o vedem ca e foarte speriata putem noi sa gasim un numar de tel al unui ONG care se ocupa cu asistarea victimelor violentei domestice.

Nu trebuie sa o judecam, sa o etichetam sau sa-i punem intrebarea “De ce stai?”. Daca vrem sa salvam un om nu e treaba noastra sa il judecam. Si stiti de ce? Pentru ca dreptul asta de a judeca un om il avem doar atunci cand ii stim toata povestea. Si credeti-ma, dupa ce ii afli povestea unui om nu mai poti sa-l judeci.

“Semnalele” care ar trebui sa ne dea de gandit sunt: apatie, tristete, postura si atitudine evitanta “de caine batut”, oamenii abuzati n-au lumina in ochi, nu au pofta de viata. Si daca le oferi ajutorul, de multe ori, e posibil, sa te refuze pentru ca nu mai au speranta ca exista o solutie pentru problema lor. Nu vad iesire, nu vad rezolvare, pentru ca in cele mai multe dintre cazuri, au vazut-o pe mama lor si chiar pe bunica lor ca nu au plecat din relatia abuziva.

Indiferent daca femeia aceea este vecina care sta in apartamentul din care se aud bufnituri si strigate sau vanzatoarea de la care cumparam paine putem sa cautam nr de tel de la Anais sau Necuvinte si discret, intr-o zi, sa-i punem in palma o hartie cu acest numar. Sa ne uitam in ochii ei si sa-i strangem mana ca astfel sa inteleaga ca nu e singura si ca exista solutii. Chiar nu e atat de complicat sa salvezi un suflet. Trebuie doar sa vrei.

Ligia face parte din echipa care a implementat viatadupaabuz.ro, unde puteți găsi mai multe resurse și informații despre violență. Vă recomandăm și podcasturile ei, care pot fi ascultate aici.

Leave a Reply