Nu suntem psihologi. Sau psihiatri. Suntem Clau și Gret, adică Facem Bine. Nu avem competența medicală să vorbim despre depresie științific, farmaceutic, terapeutic. Dar avem competența umană de-a o face. Și datoria de-a vorbi despre nemernicia asta de boală. Gret suferă de depresie, dar nici măcar ea nu va vorbi în articolul ăsta din perspectiva bolnavului de negru.

Vă lăsăm doar cifre. Cifrele unui negru infinit, așa cum vedem noi depresia, cifre care vorbesc pentru noi, pentru toți oamenii care se confruntă cu ea și pentru cei care sunt alături de noi, în toate momentele astea de negru.

300 de milioane de oameni suferă de depresie, conform World Health Organization, indiferent de statutul social, vârstă, sec, religie. Și, țineți cont, vă rugăm, că până și cifrele astea sunt o estimare. Vă dați seama cât de mulți sunt cei care suferă în tăcere, care poate nici nu știu ce li se întâmplă, nu au posibilitatea să meargă la un medic, să caute, să întrebe.

Continuăm.

800.000 de oameni se sinucid anual. ANUAL. Asta înseamnă, că o dată la 40 de secunde un om se sinucide. 4 oameni își iau viața cât noi stăm în metrou între Universitate și Unirii.

Sigur, nu toți suferă de depresie. Dar. Există un mare dar. Pentru că cei care decid să își ia viața suferă de o boală mentală. Iar cifrele, din nou cifrele!, spun că dintre bolile mentale, depresia reprezintă 99%. Faceți voi calculele, noi suntem un pic cu lacrimi în ochi. A, plus că suicidiul este a doua cauză a morții celor cu vârsta între 15 și 29 de ani. 15  și 29 de ani!!!

Continuăm.

Deși SE ÎNCEARCĂ diverse tratamente, chiar eficiente, mai puțin de jumătate dintre cei diagnosticați cu depresie primesc tratament. În unele țări, inclusiv a noastră, mai puțin de 10%.

Continuăm.

În America (ne pare rău, dar majoritatea statisticilor pe care le-am găsit sunt despre și cu America), în fiecare zi 110 (o sută și 10 oameni!!!!) se sinucid. Și, tot zilnic, 3,500 sunt tentative.

Continuăm.

În toată lumea, un suflet care suferă de depresie încearcă să-și ia viața de 20 de ori mai mult decât o persoană sănătoasă. Un om care suferă de anxietate de 3 ori mai mult, de schizofrenie de 13 ori, de bipolaritate de 6 ori și anorexia – de 8 ori.

Continuăm.
România.
Nici măcar nu sunt statistici la zi. Atât de rău suntem.

1,5% din populaţia României a declarat în 2014 că a suferit de depresie.
Peste 2 milioane de români au fost diagnosticați cu depresie. În 2015. Insistăm. Au fost diagnosticați. De restul nu știm nimic. Nici ei nu știu, probabil, ce trăiesc… În România, rata suicidului este de aproximativ 10,5 la 100.000 de persoane pe an, una din cinci persoane care suferă de depresie ajungând să se sinucidă.

Continuăm?
Continuăm.

În 2004 depresia era cea de a treia cauză de dizabilitate la nivel global, iar predicțiile sunt îngrijorătoare: în 2020 va fi principala cauză. Adică în mai puțin de 6 luni.

Nu avem sfaturi. Nici soluții. Avem doar o rugăminte. Dacă simțiti că ceva începe să se facă negru, nu vă adânciți în asta. Depresia nu e o vină și nu e o rușine. Nu e un alint și nici o închipuire. E o boală și trebuie tratată ca atare. CEREȚI AJUTOR SPECIALIZAT, ADICĂ PSIHOLOG SAU PSIHIATRU. 

Și nu trebuie să fie din prima cu chimie cu terapeutul sau psihiatrul. Schimbați, schimbați, schimbați până găsiți mixul cel mai bun. Dar nu rămâneți în negru. Promiteți, da? Promitem și noi că suntem aici și încercăm să facem tot ce depinde de noi să îi dăm de cap negrului ăstuia.

Cu dragoste,
Clau și Gret

Cu sonor, vă rugăm:

One thought

Leave a Reply