Îi adorăm pe bunicii și părinții noștri, dar visăm, ca într-un vers al lui The Mono Jacks, ca nouă să ne fie ALTFEL. Să nu ne chinuim, să nu tragem de pensie, să ne plimbăm tatuajele în haine colorate pe bulevard și să fim… altfel. Ieri, de Ziua Mondială a Persoanelor Vârstnice, vorbim cu Cristina de la Fundația Regală Margareta a României, cei care încearcă să fie alături de Bunicii României. Să fie deja altfel pentru ei. Altfel și bine!

Avem o dragoste de dat pentru cei care ne-au construit viitorul. Ce înseamnă asta? 🙂
– „Avem o dragoste de dat pentru cei care ne-au construit viitorul” înseamnă că întoarcem și noi grija către cei care au fost atâta timp alături de noi, bunicii noștri, Bunicii României. A venit momentul ca noi să le fim aproape. Fiecare dintre voi aveți grijă de părinții și bunicii voștri! Noi, Fundația Regală Margareta a României, avem grijă de bătrânii care nu mai au pe nimeni!

În România sunt 3.7 milioane de vârstnici. Unii dintre ei primesc ajutor moral și material din partea familiei, vecinilor sau cuiva mai apropiat. Alții însă sunt afectați de singurătate, imobilitate fizică, boli cronice sau lipsuri materiale. Sunt nevoiți să iasă din casă pentru a-și cumpăra mâncare și medicamente, deși ei sunt în grupul considerat cu risc crescut. Cu puținii bani din pensie trebuie să își asigure îndeplinirea tuturor nevoilor. Nu le ajung întotdeauna. Mulți dintre ei se luptă cu cheltuielile lunare. Alții sunt pur și simplu nedeplasabili sau suferă depresii în singurătate. Singurătatea devine pentru ei marea povară de dus.

Dar ei sunt oamenii care ne-au construit viitorul, iar acum, mai mult ca niciodată, au nevoie de noi! Sunt părinții, pompierii, profesorii, medicii noștri, toți cei care au contribuit la evoluția noastră, ne-au învățat ceea ce știm, ne-au insuflat valori, ne-au iubit. Fără ei nu am fi ajuns oamenii care suntem azi. Este rândul nostru să îi ajutăm la nevoie!

Toată lumea stă și așteaptă să murim…” Am auzit asta de atât de multe ori. Noi construim astăzi o lume în care oamenii să se întoarcă cu respect, admirație, dragoste și valorizare către cei care cândva i-au crescut. Și cu sprijin practic, material și financiar, acolo unde vârstnicii au mare nevoie de o mână întinsă către ei.

Care sunt nevoile vârstnicilor din România?
– O analiză realizată în cadrul programului nostru Telefonul Vârstnicului, în cei 5 ani de activitate, arată că nevoile declarate ale vârstnicilor care ne-au apelat pot fi cuprinse în cinci mari categorii: nevoia de informații utile, nevoia de îngrijire și sprijin practic, nevoia de sprijin emoțional, nevoia de sprijin financiar și material, nevoia de a fi activ și de participare socială.

Noi ne-am îndreptat către toate aceste nevoi prin proiectele noastre. Oferim informații utile, sprijin emoțional și psihologic prin Telefonul Vârstnicului, îngrijire și sprijin practic dar și sprijin financiar și material prin Fondul pentru Vârstnici și ne adresăm nevoii de a fi activ și a participa la viața socială prin proiectele noastre intergeneraționale, unde seniorii devin o resursă pentru comunitate (Centrele Generații, Tinere Talente, Fondul Special pentru Copii). Încercăm să cuprindem toți bunicii României.

Câte apeluri pe lună primiți la telefonul vârstnicului? Care sunt problemele cel mai des întâlnite?
– În medie, primim 230 de noi apeluri pe lună, deși am avut și luni cu peste 400 de apeluri. Și avem în medie peste 1500 de convorbiri telefonice lunar, incluzând aici reapelarea săptămânală pe care o facem către seniorii din program și orele de consiliere psihologică.

Principala nevoie a apelanților noștri este cauzată de accesul limitat la informații. Acest fenomen se întâmplă din pricina izolării sociale, nu îi mai au alături pe cei tineri, care să îi familiarizeze cu tehnologia și din cauza capacității reduse a vârstnicilor de a se adapta singuri la societatea comunicațională tot mai avansată. Eu spun despre colegele mele de la Telefonul Vârstnicului că sunt „Google-ul personal al vârstnicilor”.

Cum putem ajuta noi, concret, mai mult decât donații?
– Pentru a-i ajuta pe vârstnici din punct de vedere material, avem nevoie de donații, fie că vorbim despre donații în bani sau în produse. Apoi, putem fi alături de ei din punct de vedere emoțional. Noi punem o mare valoare pe voluntariat. Voluntarii sunt cei care ne ajută să ducem pachete vârstnicilor, să îi sunăm săptămânal pentru a oferi sprijin emoțional și alinarea singurătății, să îi consiliem psihologic, gratuit. În ultimele 6 luni peste 200 de voluntari au fost alături de noi pentru a fi alături de ei.

Când zici bunica – ce cuvânt îți vine în cap? Bunicul?
– Îmi vin înapoi în suflet bunicii mei, apoi bunicii cu care am lucrat și în care am regăsit de fiecare dată scântei din cei care m-au făcut om mare. Bunica mea era o femeie care „ținea casa” și făcea absolut cea mai bună ciorbă de porc din lume, iar bunicul era cel care mi-a dat cele mai importante lecții despre viață, lecții pe care nu ți le predă nimeni, la școală, printre matematică și română. Ei m-au sculptat în ceea ce am ajuns azi, ei mi-au dat valorile care îmi stau la bază și astăzi. Așa sunt Bunicii României!

Cum crezi că vom fi noi ca bunici?
– Noi? Vom fi ceva mai puțin singuri decât sunt ei, astăzi. Cred într-o lume care devine mai bună cu fiecare dintre noi așa că mă aștept ca noi să nu ducem aceeași luptă a singurătății și stigmatizării pe care ei o duc astăzi. Noi îi educăm astăzi pe copiii noștri prin exemplul pe care îl dăm atunci când ne preocupăm de cei în nevoie. Pe de altă parte, educăm și societatea în a privi vârstnicii ca pe o resursă, nu ca pe o povară. Și ne educăm pe noi înșine, să ne menținem activi chiar și după pensionare. Așa că noi ca bunici vom fi activi, plini de viață, în căutare de noi activități, vom „avea o dragoste de dat” către tinerii de lângă noi.

Cum poate România să aibă și mai multă grijă de cei vârstnici?
– Un aspect care depășește până și capacitatea noastră, a Fundației, de a veni în sprijinul lor, sunt căminele pentru vârstnici, ca procedură de instituționalizare. Locul acela care să devină „acasă” pentru ei atunci când nu se mai pot îngriji singuri, când nu mai au resursele financiare, materiale și funcționale de a se autoîngriji. Sperăm în măsuri guvernamentale mai ample adresate acestor nevoi.

Ce alte proiecte mai aveți?
– Multe :), dar voi încerca să sumarizez, deși tare mult mi-aș dori să vă pot povesti pe larg farmecul fiecărui proiect al nostru și impactul pe care îl are fiecare în viețile beneficiarilor noștri. Toate proiectele noastre au un specific intergenerațional, pentru că noi știm că o comunitate puternică este o comunitate unită, în care seniorii sunt cu adevărat o resursă.

Telefonul Vârstnicului este o linie telefonică gratuită și confidențială, care răspunde nevoilor tuturor vârstnicilor din România, fie de informare, consiliere psihologică, sprijin practic sau emoțional. La numărul de telefon 0800 460 001, persoanele vârstnice primesc sfaturi și sunt îndrumate către soluții adecvate nevoilor lor.

Fondul pentru Vârstnici susține nevoile persoanelor vârstnice din mai multe zone ale țării în timpul crizei coronavirusului, în special cele mai grave cazuri, cei afectați de singurătate, imobilitate fizică sau sărăcie, în funcție de nevoile lor urgente, pentru a reduce riscul de deces datorat COVID-19 și efectele negative ale izolării sociale.

Centrele Generații creează oportunități de voluntariat pentru seniorii care doresc să își asume un nou rol în comunitate și să redescopere bucuria de a fi activi după pensionare. Acesta este cadrul în care copiii pot beneficia de sprijin pentru școală și de dezvoltare vocațională sau personală, printr-o diversitate de activități oferite de seniori.

Tinere Talente este un program care vizează crearea de șanse egale pentru 30 de tineri talentați din familii defavorizate, prin sprijinirea, dezvoltarea și promovarea talentului lor, cu implicarea mentorilor seniori, artiști vizuali și muzicieni cunoscuți.

Fondul Special pentru Copii vizează creșterea calității vieții copiilor din familii defavorizate printr-o abordare integrată a învățării și dezvoltării socio-emoționale, implicând voluntari seniori ca sprijin educațional pentru acești copii.

Centrul Comunitar Generații este un centru de zi cu program de asistență socială și servicii educaționale pentru copii din familii defavorizate din sectorul 6, care stimuleaza solidaritatea intergenerațională și îmbătrânirea activă.

Școala Generații – Prevenirea abandonului școlar prin implicarea comunității urmărește prevenirea și atenuarea abandonului școlar timpuriu pentru 369 de copii de la Școala Gimnazială nr.153, Școala Gimnazială nr.168 și Grădinița Colt de Rai, din București, sectorul 6.

„$E$- SOLIDAR pentru Economie Socială” urmărește implicarea seniorilor în activități pentru dezvoltarea economiei sociale. Obiectivul general al proiectului este promovarea activă a economiei sociale, ca mecanism generator de incluziune socială, pentru integrarea pe piața muncii a persoanelor din grupurile vulnerabile și combaterea sărăciei, prin dezvoltare personala și profesională a acestora, precum și prin înființarea de întreprinderi sociale, în regiunile Sud-Muntenia și Sud-Vest, pentru a se dezvolta și funcționa într-un mod auto-sustenabil.

Completează tu:
– Dragi bunici, fără voi lumea ar fi un loc lipsit de căldură și modele.
– Dragă România, când o să vezi bunicii tăi, să le întorci toată grija și dragostea pe care ei ți-au purtat-o.
– Dragă bunica, tu m-ai învățat că atunci când te plictișești, ai cea mai mare șansă de a face ceva ce îți aduce bucurie.
– Dragă bunicule, mulțumesc pentru toate lecțiile de viață pe care mi le-ai dat.
– Dragă Bine, ce bine că exiști!

Despre Cristina Buja

Am studiat asistență socială și psihologie și de 12 ani lucrez la Fundația Regală Margareta a României, locul unde am crescut în ceea ce sunt azi. Am sprijinit copii, tineri instituționalizați și postinstituționalizați, tineri artiști și persoane vârstnice. Simt că sunt aici dintotdeauna și sunt recunoscătoare pentru locul acesta care mi-a dat șansa de a-i ajuta pe cei mai puțini norocoși decât mine, atunci când aveau mai mult nevoie să știe că nu sunt singuri.

Am început ca voluntar, apoi am lucrat ca asistent social, psiholog, coordonator al multor dintre proiectele despre care v-am povestit și de câțiva ani sunt Manager de Programe. Am fost mereu motivată de dorința de a fi o resursă pentru oameni atunci când au nevoie ca cineva să le ofere măcar o umbră de speranță că își pot face ordine în viață și pot evolua din mediul dificil în care trăiesc. Știu ce înseamnă să respiri cu astfel de poveri și știu cât de mult bine poată să aducă chiar și numai o vorbă bună la timpul potrivit.

Vreau să las în urmă o lume măcar cu un gram mai bună decât cea de astăzi, să las speranța că pentru fiecare dintre noi viitorul poate fi mai bun decât trecutul. Iar o țară mai bună începe cu fiecare dintre noi fiind mai bun. Transmitem ceea ce suntem, așa că ar trebui să ne uităm mai întâi la noi, să ne permitem să fim mai buni și mai atenți la cei de lângă noi și să învățăm copiii, tinerii și vârstnicii cu care interacționăm, același mod de viață.

 

 

 

Leave a Reply