O iubim pe Ligia Moise, pentru că e un om din ăla care spune pe bune, cu care stai la povești despre viață și uiți că vorbești cu un psiholog, ci cu un prieten vechi, care e acolo doar pentru tine, să te asculte, să nu-ți spună ce să faci, dar să îți aprindă luminițe în cap și în negrul ăsta. Așa c-am întrebat-o pe ea despre depresie. Mai ales că mulți dintre voi ne-ați scris mesaje în care ne-ați cerut să vă recomandăm psihologi sau psihiatri. Nu suntem în măsură noi două să facem asta și ne pare rău că nu putem să vă ajutăm mai mult, dar vă rugăm s-o citiți pe Ligia. Spune atât de concret, coerent și pe bune despre boala asta nemernică și sperăm să ajute un pic. Măcar un pic.

În ce stadiu ajung la tine oamenii cu depresie?

Orice afecțiune are o fază prodromală, adică o fază în care simptomatologia este frustă, nu îngrijoreaza foarte tare asa că, de cele mai multe ori este tratată cu… indiferență. Bineînțeles că ar fi optim să intervenim atunci, ar fi mult mai simplu, cu mai puțin efort pentru toată lumea și mai puțin costisitor.

Nu cred că putem vorbi de stadii, dar cred că putem să împărțim lucrurile cam așa:

  1. există categoria de persoane care “trag” de ei să reziste și până la urmă, pur și simplu se epuizează și atunci chiar vorbim de o depresie în adevăratul sens al cuvântului care de multe ori necesită medicație, în care evoluția trenează demoralizând pacientul
  2. mai sunt cei care exagerează și orice tristețe, orice dezamăgire o cataloghează ca fiind depresie așa cum, o mare parte dintre femei, confundă sindromul premenstrual cu depresia.

Depresia e grea, urâtă, invalidantă în sensul în care de multe ori, literalmente, pune pacientul la pat așa că bine ar fi să nu ne jucăm cu acest cuvânt “depresie”.

Pentru ambele categorii descrise mai sus există remedii, tratamente, tehnici terapeutice de care pot beneficia într-un cabinet de psihologie.

Sunt conștienți de ce li se întâmplă?
Sunt constienti că ceva nu e în regulă, măcar pentru că și-au pierdut interesul pentru lucruri care altădată le făcea plăcere sau au tulburări de somn (insomnie sau hipersomnie) ori tulburări alimentare.

Care e cel mai bun lucru pe care poate să îl facă un psiholog pentru cineva cu depresie?
Să îl asculte. Să își dea seama care este “ritmul” pacientului ca să nu îl obosească mai mult și, cel mai important este să își dea seama daca e nevoie de medicație și să îndrume pacientul ȘI către un psihiatru. Asta nu înseamna că se întrerupe psihoterapia. Cele două se potențează una pe cealaltă, iar în unele cazuri de depresie chiar nu e posibilă psihoterapia fără medicație din simplul motiv că pacientul nu mai are resurse pentru a “învinge” boala.

Dar cel mai rău?
Să nu facă toate cele de mai sus 🙂

Are depresia manual?
Depresia e cuprinsă în multe manuale dar, evident, că diagnosticarea și tratarea ei va trebui să țină cont de povestea de viață, de contextul socio-economico-politic în care trăiește persoana respectivă, de resursele de care dispune (cognitive, relațiile cu alți oameni – de familie, prieteni, rețea socială -, materiale, etc.).

Practic, în timpul terapiei trebuie creat “manualul” propriu, specific doar persoanei respective, manual care va fi de folos atât terapeutului (pentru a-și putea acompania pacientul în drumul său către mai bine) cât și pacientului care, dacă și când se va mai confrunta în viața sa cu o stare de tristețe (sau mai mult de atât) să aibă la îndemână remediile și resursele pe care doar manualul lui le cuprinde.

Cu sonor, vă rugăm:

Leave a Reply